Acum 10 ani doream sa ridicam o casa. Dar de atunci incoace am ajuns sa dorim doar sa ramanin viata si sa fiu sanatoasa. De 10 ani incoace cancerul de sân se zbate să îmi dărâme viaţa, să mă răpună.

Pana sa ma confrunt chiar eu cu aceasta boala, cu toate că sunt medic, dentist, nu ştiam ce înseamnă ghinionul de a fi grav bolnav. Toate dramele şi tragediile despre care am aflat până atunci au avut un impact emoţional de moment, aşa cum, pesemne, li se întâmplă celor mai mulţi. I-am ajutat şi noi pe alţii cât am putut, cu informaţii, cu relaţii, cu sfaturi, cu medicamente, cu reţete, cu bani, cu casă şi masă, cu dragoste şi rugăciuni, dar nu am putut să înţelegem cu adevărat ce înseamnă hazard şi loterie într-un sistem de sănătate, ce înseamnă tragedia cancerului în România, până nu am ajuns să luptăm pentru viaţa mea. Se spune că oamenii merg la spital ca să scape de boli, pe când bolnavii de cancer merg la spital ca să scape de moarte. Aşa i-a spus un învingător soţului meu, un învingător care a avut şansa să se vindece în România, chiar acolo unde eu am avut neşansa de a primi un diagnostic şi un tratament greşit încă de la începutul acestui calvar.

Ghilotina acestui aspru diagnostic a cazut in 2007,  în 2010 am simţit lama de gheaţă a unei securi pe care scria recidivă cu multiple metastaze, în 2011 au urmat complicaţii la unul din tuburile de dren de la plămâni, în 2012 decizia de administrare săptămânală a chimioterapiei (în septembrie  ajunsesem la 40 de şedinţe de chimioterapie fără a le socoti şi pe cele din 2007).

După ce m-am aflat în adâncul prăpastiei, fiind în comă trei zile într-un spital din Bucureşti, după mai bine de trei ani de când unii ini mai dadusera doar şase luni de viaţă, după 40 de şedinţe cu chimioterapie la Viena, care mi-au făcut şi bine, prelungindu-mi viaţa, dar şi rău, şubrezindu-mi trupul,  după 7 ani de investigaţii şi terapii în clinici româneşti, maghiare, ruseşti şi austriece, după suişuri şi coborâşuri duhovniceşti în alternanţa dintre reţetele alopate şi cele naturiste sau holistice, dintre competenţă şi incompetenţă, onestitate şi neseriozitate, dintre şansă şi neşansă, încredere şi neîncredere, dintre ispită şi răbdare, am fost acceptată la o clinică din Houston, Texas (S.U.A.), pentru a beneficia de tratamentul cu antineoplastoni al doctorului şi biochimistului Stanislaw Burzynski. (http://www.burzynskiclinic.com/)

Aşa cum unii contestă tehnicile alopate, chimioterapia, radioterapia şi chiar intervenţiile chirurgicale, aşa sunt contestate de către alţii tratamentele alternative, inclusiv cel cu antineoplastoni, al doctorului Burzynski. Statisticile şi cei mai mulţi dintre pacienţii clinicii din Houston depun, însă, mărturie pentru eficienţa şi beneficiile acestui tratament. Mulţi dintre pacienţii doctorului Burzynski sunt astăzi vindecaţi de cele mai agresive şi mai avansate forme de cancer. Am inceput acest tratament in 2010 chiar in în postul Paştilor, ceea ce mi-a adus o nouă rază de speranţă. Eu, una, am experimentat cam tot ceea ce îţi poate da medicina alopată, inclusiv eroarea de diagnostic şi de tratament din cauza căreia a revenit boala la începutul lui 2010, eroare evidenţiată la Viena, la clinica AKH, care, după cum mi-a spus profesorul Christoph Zielinski, m-a făcut să pierd trei ani de tratament corect, tratament care, în mod normal, la stadiul în care a fost depistată boala, 2A, ar fi avut cele mai mari şanse de vindecare. Deoarece în România analizele hormonale au fost greşite, tratamentul nu a inclus metoda de inhibare hormonală, care acţiona direct asupra cauzei şi a stimulilor bolii. Astfel, de la începutul lui 2007 până la sfârşitul lui 2010 am trăit şi am fost tratată în eroare. Dumnezeu să-i ierte pe cei ce au greşit şi să-i ajute să nu mai greşească pentru a nu mai complica sau zădărnici tratamentele altor bolnavi şi vieţile altor familii!

Astazi sunt in viata datorita acestui tratament, singurul care a dat boala înapoi si pe care sunt obligată să-l continui. Până acum, în toți anii din urmă, tratamentele cu citostatice și radioterapie nu au făcut decât să stopeze boala. Dacă din 2010 până în 2013 absolut nimic nu a îndepărtat cele 8 metastaze de pe suprafața cerebeloasă, tratamentul cu antineoplastoni, prescris de doctorul Burzsynski din Houston, a făcut să dispară absolut toate. Tratamentul are, însă, o eficiență mai mică în cazul metastazelor oasoase, care, după cum îmi spunea dr. Burzsynsk, trec cel mai greu. Lucru perfect adevarat, din pacate, caci astazi ma lupt sa-mi salvez coloana vertebrala grav afectata. Dar nu abandonez lupta. Mai mult, imi propun sa sustin si lupta altor oameni aflati in situatia mea.  Boala m-a învăţat să îmi schimb perspectiva asupra vieţii şi asupra căii pe care suntem meniţi să păşim.

Anul trecut am  umblat cu fiul meu Andi sa-i fac buletinul. Anul acesta îmi doresc enorm să-l vadă luând examenul de capacitate, sa-l vad intrând la o școală bună și devenind mai târziu un frumos bacalaureat. Sper, ma rog si am sa lupt minut de minut ca sa apuc si sa-l duc la altar, să-l vad la casa lui, cu o familie frumoasă și puternică, așa cum si eu am  avut parte, atât în copilărie, cât și acum! Si cat timp traiesc, voi face alaturi de sotul si de prietenii nostri tot ce pot ca si altii sa-si poata vedea visul cu ochii!

Cu ajutorul lui Dumnezeu stiu ca voi reusi. Doamne ajuta!

ALINA MARINELA TOLEA, PRESEDINTE FUNFATIA „TREE OF LIFE”.